UN PĂRINTE DUHOVNICESC CONTEMPORAN
1. UN PĂRINTE DUHOVNICESC CONTEMPORAN
Încep aceste rânduri cu multă emoție, ca un copil care stă la poalele unui munte , uimit de imensitatea acestuia și pe care nu-l poate surprinde cu privirea decât puțin , o fărâmă .
Un model al blândeții și al bunătății, foarte exigent cu păcatul, a ridicat foarte mulți oameni căzuți spiritual, a luminat și a călăuzit pe calea mântuirii multe suflete dezorientate, a înnoit și a înfrumusețat viața celor care i-au ascultat sfatul părintesc.
Punea accent, îndeosebi, pe iertarea aproapelui și așa zisului dușman: „cine nu iartă , nu poate să zică rugăciunea Tatăl nostru : și ne iartă nouă greșelile noastre precum și noi iertăm greșiților noștri”[1]. Urma întocmai calea Sf. Părinți după cum și părintele Arhim. Efrem Filotheitul spunea: „ În fiecare ispită pune tu primul metanie. Făcând astfel , iei tu primul cununa și te faci pricină ca și fratele să se pocăiască”[2].
Despre post, avea un cuvânt cu putere multă: „Să postiți și o să scăpați de necaz!- când ne smerim trupul, atunci Dumnezeu se uită către noi, pentru că și-n Vechiul Testament, poporul ales, când avea ispite, necazuri, încercări grele, proorocii strigau: Cu post , la rugăciune!, iar în Noul Testament avem exemple pe Mântuitorul, Sf. Ioan Botezătorul, apostolii, scopul vieții creștine fiind: slobozirea de patimi și de pofte, ca să ajungem la nepătimire”[3].
Rugăciunea, era trăită de sfinția sa ca pe o respirație a sufletului, zicând adeseori: cum trupul are nevoie de hrană, băutură, pentru a trăi, așa sufletul se hrănește cu rugăciunea și studiul cărților sfinte. Pe lângă pravila călugărească, care nu-i lipsea niciodată, oricât de obosit ar fi fost, avea mare evlavie la toți sfinții, așa încât citea, în fiecare zi, de la fiecare sfânt, măcar câte 2-3 icoase și condace din acatistul respectiv, numindu-l, de multe ori- Părintele Acatistier.
Postat de maica Teofana Fediuc de la Sihăstria Voronețului
Comentarii
Trimiteți un comentariu