Părintele Cleopa de la Sihăstria Voronețului- partea a III-a
Părintele Cleopa de la Sihăstria Voronețului, avea un program foarte bine organizat și pe care îl respecta cu foarte multă rigorizitate, la cele șapte Laude era nelipsit, iubea biserica, stând ore în șir pe un scăunel, intrând primul în biserică și ieșind ultimul.
Voi relata și o întâmplare pe care ne-a povestit-o un pelerin : venind într-o seară, a intrat în biserică și fiind semiîntuneric, doar lumina candelelor, s-a împiedicat de părintele care … se ruga și medita.
Iubea foarte mult copiii! Familiile tinere care cereau spovedanie și rugăciune , erau îndrumate la naștere de copiii, însuși provenind dintr-o familie numeroasă. Rugăciunea părintelui a făcut numeroase familii , care nu aveau copii , să-I dobândească. Chiar în ziua trecerii la cele veșnice a părintelui, cu binecuvântarea sa și credința acelei familii,
am primit vestea nașterii unui prunc, care era foarte mult dorit (după 15 ani de supărare) .
Pentru rezolvarea oricăror probleme - de sănătate, ori necazuri, primul lucru era spovedania din copilărie, ascultând vreme îndelungată pe fiecare credincios și ca un chirurg scotea păcatul de la rădăcină. Astfel, oamenii primind multă liniște, pace și rezolvarea problemelor, plecau la casele lor cu mult curaj și optimism.
Ascultător față de ierarhii Bisericii, s-a împotrivit până la sânge față de sectari și nepomenitori , curățind ogorul său de spinii răutății , arătând credincioșilor calea cea dreaptă - să se adape din izvorul Sfintei Biserici Ortodoxe Române.
Și-a pus tot sufletul pentru obștea mănăstirii, amintindu-ne adeseori de alungarea călugărilor din ”59:„ Maică , ce plânsete erau! Mergeam cu spatele și cu fața spre Sihăstria, plângeam și tot făceam câte o metanie: Măicuța Domnului să nu mă uiți, să nu mă lași Măicuță!”. Punea accent în viața de mănăstire, pe spovedanie săptămânală, paza minții și ascultare. Ne simțeam ca:„ precum cel ce are părinte duhovnicesc, părintelui lasă toate și el este fără de grijă….deoarece ca această lucrare, nu este mai mare și mai fără de grijă în toată Biserica”[1].
În încheiere, voi reda câteva citate din cugetările părintelui scrise pe orice hârtie găsită:
- „Puternica păzitoare a virtuților este smerenia – cel mai mare dar de la Dumnezeu;
- „Numai pământul ne poate înnobila. Cum să mă tem de moarte și de pământ? Să nu uităm că din pământ trandafirul își obține mireasma, vița de vie tot din pământ își obține dulceața, aurul și diamantele tot din pământ se scot, grâul în pământ moare și din pământ răsare cu mai multe spice și sute de boabe… Imposibil ca noi să ne simțim rău în pământ.”
- Când îl durea ceva spunea : Slavă Ție Doamne! Niciodată nu m-am simțit mai bine ca acum”.
CONCLUZIE
În concluzie, am vrut să evidențiez faptul că, trăind în preajma unor părinți duhovnicești, de multe ori nu le oferim respectul și valoarea cuvenită; dar cu atenție și evlavie, se poate trăi frumos, se poate experia prezența Duhului Sfânt, la umbra acelora care se roagă pentru noi și ne îndrumă spre Hristos.
Comentarii
Trimiteți un comentariu